Romana   English

PARTENERI


Forum Vinatoare



SEZON VANATOARE


15 Mai - 15 Oct - Capriorul Mascul
01 Aug - 15 Feb - Mistret
01 Iul - 31 Mar - Sacal
01 Aug - 31 Mar - Viezure
Tot anul - Vulpe

Vanatoarea de mamifere mari

Mistretul (Sus scrofa)

Mistretul este stramosul porcului domestic si face parte din familia Suidae, denumirea stiintifica fiind Sus scrofa attila. Regional mai este cunoscut si sub numele de gligan, (Transilvania) sau porc salbatic. Masculii puternici se mai numesc vieri, femelele se numesc scroafe, iar purceii godaci sau grasuni. Prin aspectul general masiv lasa impresia de putere si de mobilitate, fiind perfect conformat pentru rimat si pentru strapungerea desisurilor. Vanat rezistent si tenace, acest cavaler in platosa al padurii, poate oferi clipe de vanatoare deosebite si emotii de neuitat.

Greutatea vierilor poate atinge si chiar depasi, in unele situatii de exceptie, 250de kg, pe cind a femelelor chiar dezvoltate nu depaseste 200 kg. Lungimea corpului atinge 2 m la masculi si 1,5 m la femele. Coada are o lungime de 15- 20 cm, iar la varf are un smoc mai paros. La greaban atinge o inaltime pana la un metru. Virsta medie in libertate este de 15-16 ani . Botul este alungit si puternic, terminat cu un disc cartilaginos in care sunt plasate narile mistretului. Cu acesta mistretul zgurma foarte multsi are o forta deosebita in el. Dentitia sa este puternica, caninii fiind foarte dezvoltati. Acestia sunt recurbati, cu sectiune triunghiulara si lungime pana la 28 cm, implantati in maxilarul inferior, cam doua treimi din lungimea lor, constituind o redutabila arma de aparare. In maxilarul superior sunt implantati alti doi canini, recurbati si ei, dar mai scurti, care au rolul de a ascuti permanent coltii arma. Pielea, fiind aspra si ingrosata, constituie si ea o arma de aparare. Fiecare picior are cate patru degete, din care doua bine dezvoltate, cu copite puternice, iar celelalte doua sunt rudimentare si plasate pe fata interna a piciorului, ca niste pinteni. Blana adultilor este formata din peri aspri, despicati la varf. Pe ceafa, de-a lungul spinarii, creste o coama alcatuita din peri mai lungi care au o pozitie verticala in momentul in care mistretul este agitat,atent sau deranjat.

Oricare ar fi metoda de a vana mistretii, este indicat a se trage in torace, in partea situata sub linia mediana longitudinala. Nu se trage din fata deoarece este dificil sa nimeresti in creier. Lovit in maxilar ,mistretul,pleaca mai departe si moare undeva de foame. Este foarte rezistent la impuscatura,de aceea nu se recomanda urmarirea imediata ci numai dupa cateva ore, prin constituirea unei echipe de urmariere a vanatului.

Trofeul conventional il constituie coltii arma si ascutitori,care trebuie scosi cu mare grija deoarece doua treimi din ei sunt adanc bagati in os. Ca si trofee neconventionale se pot scoate coltii de la scroafe, parul din coama vierilor sau se prepara blana tip covor. Daca se lasa si capul prins de blana este de preferat a se inlocui trofeul original cu un mulaj.


mistret

Capra Neagra (Rupicapra-Rupicapra)

Capra neagră, (Rupicapra-rupicapra) este numită aşa datorită contrastului pe care blana sa îl face cu albul zăpezii. În realitate, iarna, culoarea este brun închis pentru femele şi aproape neagră pentru masculi. Vara, nuanţele închise se estompează spre brun roşcat. Capul este însă alb-gălbui cu câte o dungă neagră de la urechi, peste ochi, până la vârful botului.
 Coarnele, negre, sunt prezente la ambele sexe şi nu se leapădă niciodată.. Ele sunt goale şi sunt alcătuite din teci suprapuse numite şi cornete, constituite dintr-o substanţă cornoasă asemănătoare cu cea a copitelor. Cornetele se dezvoltă succesiv pe cepul osos, unul peste altul, într-un ciclu anual, crescând pe tot parcursul vieţii animalului.
Coarnele masculului sunt mai groase decât cele ale femelei, având de regulă şi deschiderea mai mare, terminându-se spre vârf cu o curbură de cca.180°. Coarnele femelei sunt mai subţiri şi mai apropiate, curbura de la vârf fiind mai puţin accentuată, de doar 110°-140°. În funcţie de zona în care trăieşte, coarnele ţapului prezintă pe treimea inferioară depuneri de răşină, lucru ce se datorează obiceiului de a le freca de arbori răşinoşi.

Vânătoarea de capre negre este fără îndoială una dintre cele mai solicitante datorită condiţiilor în care se desfăşoară şi cerinţelor severe impuse vânătorului. Parcurgerea distanţei din punctul de maximă altitudine al drumului forestier până în golul de munte, necesită ore lungi de efort susţinut, uneori în împrejurări climatice total neprielnice. Odată ajuns pe creastă, va începe căutarea şi apoi apropierea vânatului, aceasta însemnând alte ore de suişuri şi coborâşuri, de cele mai multe ori prin stâncării greu accesibile, acoperite frecvent de gheaţă ori zăpadă. Nu trebuie uitat nici drumul de întoarcere când, pe lângă echipamentul din rucsac, se mai adaugă, pentru cei norociţi de soartă, şi trofeul râvnit cu toate anexele acestuia.

Vânătorul trebuie să aibă aşadar o condiţie fizică foarte bună şi să fie un bun cunoscător al muntelui. Echipamentul său va fi unul potrivit cu terenul şi capriciile vremii. Un binoclu bun este absolut indispensabil. Carabina, va avea o lunetă de calitate, bine reglată cu factor de mărire de cel puţin 6x. Se recomandă un calibru cuprins între 6mm şi 7,62mm şi cartuşe expansive cu traiectorie întinsă. 

Metodele de vânătoare enumerate de lege sunt apropiatul şi pânda.
Apropiatul este metoda unanim apreciată ca fiind cea mai plină de satisfacţii şi singura demnă pentru această categorie de vânat.
Pânda se poate practica la treceri, este rar folosită şi chiar şi atunci se asociază cu apropiatul.

capraneagra