Romana   English

PARTENERI


Forum Vinatoare



SEZON VANATOARE


15 Mai - 15 Oct - Capriorul Mascul
01 Aug - 15 Feb - Mistret
01 Iul - 31 Mar - Sacal
01 Aug - 31 Mar - Viezure
Tot anul - Vulpe

Vanatoarea de pasari

Gasca (Anser Anser)

Din speciile de gaste salbatice cunoscute, doua fac obiectul vanatorii in Romania : gasca de vara (Anser Anser rubrirostris) si garlita mare (Anser albifrons). Gasca de vara sau gasca mare este cea mai mare dintre gastele intalnite la noi, atingand 140-160 cm anvergura aripilor si o greutate intre 2,7 si 5 kg. Se aseamana foarte mult la glas cu gasca domestica, al carei stramos este. Are culoarea maro-cenusiu, iar ciocul si labele sunt roz. Cuibareste in sud-estul Europei (dintre speciile de gaste salbatice, este singura care cloceste in tara noastra), Asia Mica si Rusia. Migreaza in nord-vestul Indiei , Burma sau sudul Chinei. Gasca de vara traieste in grupuri de diverse marimi, de la mici familii la carduri de cateva mii. Celebrul cercetator austriac Konrad Lorenz, unul dintre parintii etologiei moderne, a stabilit ca varsta maxima la care ajung exemplarele din aceasta specie ar fi de 20 de ani.

Garlita mare (Anser albifrons) este o gasca de dimensiuni medii, cu anvergura aripilor de 130-150 cm si greutatea intre 1,9 si 3,3 kg. Ajunge la noi toamna, incepand cu a doua parte a lunii octombrie. Este de culoare cenu?ie, cu dungi negre neregulate in zona pieptului si alb în jurul ciocului (denumirea ei in engleza este “White-fronted Goose” sau “Speckelebelly”). Labele sunt portocalii. Exemplarele tinere au pieptul cenusiu uniform si nu au alb in zona ciocului. Garlita mare cuibareste in nordul Europei si al Asiei si ierneaza in sudul Europei, cu populatii foarte mari, de ordinul zecilor de mii, prezente in tara noastra. De regula, innopteaza pe lacuri sau pe Dunare si raurile mari, ca Oltul, (atunci cand lacurile ingheata), de unde zboara spre camp, pentru mancare, la primele crampeie de lumina. Printre favoritele lor se numara rapita si graul, dar mananca si boabe de porumb ramase pe camp sau ierburi acvatice. Metodele folosite la vanatoarea de gasca sunt panda la balta sau la locul de hranire. Ambele presupun cunoasterea locurilor de trecere, de obicei pasarile urmeaza acelasi traseu, cu conditia sa nu fie deranjate. De aceea, observatiile din teren sunt foarte importante in stabilirea strategiei care trebuie adoptata. Vanatorii asteapta camuflati venirea stolului de gaste, fie folosindu-se de adaposturile naturale (santuri de irigatii, palcuri de padure, culturi de porumb neculese), fie sapandu-si o groapa pe camp, pe care o acopera cu vegetatie sau plase de camuflaj. Pamantul care ramane trebuie indepartat, fiindca gasca are memorie topometrica, iar la primele semne ca s-a schimbat ceva in piesaj se va ridica si mai mult sau va evita acel loc. Conditiile meteo nefavorabile au un rol foarte important in reusita unei vanatori la gasca, intrucat ceata si vantul puternic le determina sa zboare mult mai jos decat de obicei. De asemenea, camuflajul, atrapele si chematorile sunt si ele importante, mai ales atunci cand vremea nu este un aliat. Nu trebuie uitat insa cel mai important aspect – trebuie sa fie gaste in zona ! !

Gasca se vaneaza cu arma lisa, cu alica de 3,5 pana la 5 mm. In tarile unde este interzisa folosirea alicelor de plumb la balta, se utilizeaza cele de otel cu macar doua marimi mai mari, ca BBB sau BB. Distanta de tragere variaza intre 5-10 m (pe ceata sau viscol) si 35-40 m. Peste 40 de metri, putine gaste cad in foc si multe pleaca ranite, fara ca vanatorul sa stie ca le-a lovit sis a le poata cauta. In Romania, sezonul de vanatoare incepe de la 1 septembrie si tine pana la 28 februarie.

gasca

Sitarul (Scolopax rusticola)

Sitarul de padure sau becata face parte din ordinul Limicolae, din care face parte o mare varietate de pasari, cu care sitarul de padure se inrudeste anatomic,dar in acelasi timp se deosebeste fundamental ca si obiceiuri si locuri de trai. Numele stiintific al sitarului de padure este Scolopax rusticola rusticola si alcatuieste singur genul Scolopax.

Ca aspect fizic este inconfundabila in comparatie cu alte pasari, cu ochi mari parca adaptati traiului de noapte , care ii asigura o vedere radiala de aproape 360 de grade, dar cu care vede excelent si ziua, dovada fiind zborul sau de aparare in fata omului sau cainelui, cu urechile asezate sub ochi,si ciocul sau lung specific,si cu care scotoceste pamantul reavan in cautare de larve si rame,hrana sa de baza. Penajul de culoare ruginie patat cu diferite nuante este in simbioza cu mediul in care traieste, asigurandu-i o camuflare perfecta in fata dusmanului.

Cea mai interesanta vanatoare se desfasoara la panda de seara(sau dimineata). Se sustine ca la aceste pande se impusca mai mult masculi,datorita faptului ca sitarii se imperecheaza in timpul migratiei.
Se disting doua tipuri de zbor si glas in pasajului de primavara. Glasul de cautare a semenilor numit si « corait » unde zborul este destul de lin si se aude de la circa 100-120 m distanta, corectia de ochire fiind infima si apoi glasul numit « piscuit »,si care se aude in timpul zborului de parada sau nuptial,distingandu-se de la circa 300-500 de m distanta, viteza de zbor fiind mare si prezentand tot felul de caderi si volte. Panda de seara dureaza aproximativ o jumatate de ora si se accentueaza pe masura ce ziua creste.In locul de panda se merge inainte de ora 7 pm. Dimineata jocul de imperechere dureaza aproximativ 15 minute. Alegerea locului de panda se face la intretaieri de drumuri, la margini de poieni astfel incat sa avem un camp vizual bun si mai ales pentru a putea observa silueta pasarii pe fundalul cerului. O si mai mare reusita va fi daca va fi folosita o chematoare de sitar. Unii vanatori folosesc ca si atrape pentru atragerea barbatusilor un evantai confectionat din pene albe, redand fidel coada femelelor ,pe care o tin ridicata in perioada de imperechere.
Depune o ponta de cel mult 4 oua,rar cand depune a doua si cu un numar mai mic de oua,doar atunci cand o pierde pe prima in totalitate. O particularitate este ca odata parasit cuibul nu mai revine la el. In caz de amenintare isi acopera puii ce frunze sau ii ia in zbor tinandu-i strans intre picioare(sau semnalat cazuri cand a transportat doi deodata!). Au fost impuscate exemplare care aveau pe picior un bulgare de pamant strans cu fire de iarba,sub acesta descoperindu-se o rana sau chiar fractura, deci rolul bulgarelui fiind de bandaj.
O alta metoda de vanatoare este cea la picior cu ajutorul cainelui pontator. Este o vanatoare spectaculoasa prin prisma duelului dintre cei doi combatanti, sitarul fiind cunoscuta ca o pasare ce rezista mult aretului, de multe ori in fata cainelui mergand pe jos saltand din cand in cand in zbor cativa pasi pana l-i se pierde urma( s-au observat cazuri cand sitarii au fost vazuti inotatand prin apa pentru a scapa de urmarire).
Referitor la munitia cu care se trage este de la 2 mm la 3 mm .Se gasesc mai multe informatii referitoare la cartuse : cu cartus fara pahar sau cu alice discoidala si cubica,cu cartus in cruce.

Perioada legala de vanatoare este 15 septembrie - 28 februarie.

Trofeul neconventional il constituie penita pictorului.


sitarul

Porumbelul gulerat (Columba palumbus)

Dintre toate reprezentantele familiei Columbidae, porumbelul gulerat sau porumbelul popesc este cel mai mare si mai raspandit. La noi in tara este o pasare mai putin vanata, spre deosebire de unele tari europene unde deschiderea sezonului declanseaza o adevarata exuberanta. Este o pasare a tuturor contrastelor: daunatoare, in Regatul Unit unde se pun premii pe capete de pasare, deoarece fac pagube mari campurilor cerealiere sau mistica in Franta unde se crede ca de pe masa Sf. Hubertus nu lipseau niciodata porumbeii rumeniti in frunza de cicoare.

La noi in unele zone ale tarii exista credinta conform careia cantecul sau putin taraganat pe ‘ r ‘ ar insemna in traducere ‘lucru rau’. Este o pasare frumoasa ca aspect, cantarind aproximativ 500 g. Are un penaj de culoare cenusiu-albastrui, specific fiind cele doua pete alungite de culoare alba de o parte si de alta a gatului, asa numitul ‘guler’ de unde si denumirea, precum si o dunga alba pe marginea aripii,mult mai vizibila in timpul zborului. La exemplarele tinere de pana la un an lipseste gulerul alb de pe gat.
Pasari monogame,unde perechile se formeaza pe viata, sunt un extraordinar exemplu de fidelitate,in caz de pierdere a perechii celalalt sot refuza mancarea timp de cateva zile stand abatut si ‘guruind’ de unul singur pe o craca de copac.
Pasare migratoare, la noi in tara fiind oaspete de vara, sosind inca de pe la sfarsitul lui februarie, grosul speciei sosind pe la jumatatea lunii martie. Migratia spre sud are loc prin luna octombrie sau chiar mai tarziu in functie de capriciul anotimpului de toamna. Sunt pasari foarte sociabile, formand adeseori stoluri formate din sute de exemplare. Are un zbor caracteristic, batand des din aripi si producand un fel de suierat,viteza fiind una deosebita avantajata si de forma mult ascutita ale aripilor.

Perioada de vanatoare este 15 august-28 februarie. Pentru cei mai neincrezatori, o iesire in calea guleratilor, printre mult mai gustatele vanatori cu cainele, merita incercata si doar de dragul unei astfel de vanatori, una aparte.


porumbelul gulerat

Potarnichea (Perdix perdix)

Potarnichea cenusie (Perdix perdix) face parte din ordinul Galliformes,familia Phasianidae.Denumita simplu potarniche sau in unele zone din Ardeal ,fugle.

Este considerata o pasare relativ mica, greutatea medie fiind de 350g la gainusa si de 400 g la cocosel.Greutatea maxima o atinge spre sfarsitul toamnei, incepand apoi sa scada in functie de asprimea iernii.Culoarea generala a penajului este cenusie,dar in ansamblu penajul sau este o extraordinara de fina incondeiere de puncte si dungulite,astfel incat pare o minutioasa lucratura cu mana.Capul si gusa sunt roscate,ciocul si picioarele cenusii ,iar in jurul ochilor prezinta un cerculet de culoare rosie.La exemplarele tinere de pana la un an picioarele sunt de culoare galbena.
Dimorfismul sexual este slab evidentiat.O forma de deosebire intre femela si mascul este acea “potcoava” de culoare bruna existenta pe piept, la cocosel fiind destul de pronuntata,insa se intalnesc si gainuse mai batrane care prezinta aceasta forma,este adevarat mult mai slab conturata.De fapt este singura forma de deosebire in zbor,”potcoava” putand fi sesizata in acest sens.Cea mai sigura metoda de identificare,dar care din pacate se poate observa numai dupa impuscarea pasarii,este cea a examinarii penelor scapulare,care la gainusa sunt striate pe longitudinal dar si pe lateral cu o culoare mai deschisa,in timp ce la cocosel sunt striate doar pe lungime.

Perioada de vanatoare a potarnichii este 15 septembrie -31 decembrie.
Munitia recomandata este cea de 2,5 mm.
Metodele de vanatoare sunt:la picior cu caine sau fara si la goana.
Bineinteles ca cea mai spectaculoasa metoda este cea la sarite cu cainele pontator,in care cainii isi pot etala toate simturile olfactive si toata capacitatea de cautare si efort.
Aici la aceasta metoda de vanatoare trebuie tinute seama de unele sfaturi :
  -este bine sa se inainteze cu vantul in fata
  -se trage individual de regula la pasarile din capul stolului
  -dupa executarea focului se urmareste din priviri cardul pentru descoperirea unor eventuale piese ranite care din cauza unor hemoragii mai usoare sunt capabile sa mai faca cativa zeci de metri in zbor
   -nu este bine sa se traga de la distante mari,probabilitatea de a rani multe pasari si a nu fi recuperate fiind destul de mare dar si din cauza ca in multe cazuri raman exemplare izolate care v-or sari de mult mai aproape de vanator.
Un vanator raspunzator nu va urmari stolul mai mult de doua ridicari,deoarece se cunoaste faptul ca dupa mai multe ridicari pasarile obosesc si se lasa blocate.In acest mod un iresponsabil ar decima un intreg stol.


potarniche

Fazanul (Phasianus colchicus)


Originar din Sud-Estul Europei, unde pe alocuri traieste si astazi in starea lui neaos salbatic, necolonizat de nimeni si neamestecat cu "invadatorii" din alte parti, fazanul Colhid-Phasianus colchicus colchicus raspandit initial in Caucaz si in sud -estul peninsulei Balcanice, are o greutate max. de 1,5 kg, nu are inel alb pe gatul sau albastru-verzui ce luceste metalic, in schimb poarta lateral pe crestet "urechi" mari din perniteascutite si lungi, tartita i-i este de un rosu-aramiu, iar aripile i-i sunt acoperite de pene brune, inspicate cu aramiu cu mijlocul negru si o sageata alba-galbuie. Este o pasare a zavoaielor umede cu mult subarboret, ierburi si buruieni inalte si rugi de nepatruns sub care femela i-si ascunde cuibul. Nu vrea sa iasa in terenuri descoperite, nu-i plac nici stufarisurile baltilor, nici mlastinile ierboase; zborul e rapid dar jos, pe distante scurte, hrana e de origine animala. Tarziu de tot, abia prin 1740, in Europa a fost adus din China fazanul cu inel, sau chinezesc, Phasianus colchicus torquatus.

Perioada de vanatoare este 1 octombrie-28 februarie.
Pentru frumusetea vanatorii la acest indragit vanat se impune o atentie deosebita din partea personalului asociatiilor de vanatoare dar si a noastra, a vanatorilor prin combaterea daunatorilor dar si a hranei suplimentare duse in teren in perioada mai rece si cu zapada abundenta. Pe langa cerealele si gozurile valoroase puse in locurile unde se concentreaza fazanii in aceasta perioada, un ajutor deosebit i-l putem da noi f. simplu si eficient; in zona cu porumbele sau catina unde vedem urme de fazani, taiem cativa astfel de arbusti ptr. ca acestia sa aiba acces mai usor la fructele respective deosebit de apreciate in aceasta perioada.


fazanul

Ierunca (Tetrastes bonasia rupestris) face parte din ordinul Galinacee, familia Tetraonidae. Denumita popular gainusa de alun, este la noi in tara cea mai mica si cea mai numeroasa reprezentanta a familiei acesteia de cocosi salbateci. Pasare sedentara, fidela locului de trai, isi trage numele de la expresia latina ”bona assa” insemnand ”mancare minunata”.

Este o pasare nu prea mare cam de marimea unei potarnichi, greutatea sa variind intre 300 si 450 de g, cocoselul fiind cu ceva mai greu. Ca si in cazul altor pasari greutatea sa variaza in functie de anotimp, de abundenta hranei si de asigurarea linistii necesare. Coloritul penajului este de asa natura incat se confunda total cu mediul inconjurator. O variatiune de culori si reflexe, o imbinare echilibrata, intre cenusiu, roscat, cafeniu , toate incadrate cu ondulatii negre, face din penajul ieruncii unul dintre cele mai frumoase si aspectuoase infatisari.Pieptul este mai albicios cu dungi brune,iar coada are o pigmentatie surie.O particularitate a penajului sau este aceea ca de la jumatate in jos penele sunt albe, in timpul zborului aparand in acest fel o coloratura mai pestritata cu alburiu.
Diferenta intre sexe nu este foarte pronuntata,dar se poate deosebi totusi masculul prin motul de pe cap mai alungit si prin pata neagra de sub barbie incadrata de alb, si care la femela este ruginie.

Se trage cu alice de 2,5 mm.
Perioada legala de vanatoare este 15 septembrie-15 decembrie.


ierunca